a)Protejarea trandafirilor contra îngheţului
Trandafirii sunt în marea majoritate a cazurilor, plante sensibile la ger şi de aceea necesită să fie protejaţi în timpul iernii prin îngropare. In regiunile de deal şi munte, trandafirii se îngroapă la începutul lunii noiembrie, iar în regiunile de şes, această lucrare poate fi făcută şi mai târziu. în orice caz/operaţia trebuie temiinată înainte de apariţia unor temperaturi care coboară sub – 4°C.
. Trandafirii pitici (tufe) sunt mai sensibili la temperaturile scăzute faţă de cei semiurcători sau urcători.
Indiferent de categoria din care fac parte (pitici, cu tninchi, semiurcători sau urcători), şi regiunea în care se află, trandafirii trebuie protejaţi în timpul iernii prin muşuroire sau îngropare, înainte de a fi muşuroifi sau îngropaţi, trandafirilor li se face o tăiere sumară, care constă în scurtarea ramurilor prea lungi, înlăturarea ramurilor rupte sau uscate, cât şi frunzelor rămase pe ramuri. Prin aceasta se uşurează operaţia de muşuroire.
Muşuroirea constă în acoperirea ramurilor de la baza tufei cu un pământ uscat şi afănat; uscat pentm a se evita excesul de umiditate care provoacă putrezirea mugurilor, iar afânat pentm a pătmnde cu uşurinţă printre toate ramurile şi a face un contact cât mai intim cu ele.
Muşuroiul nu trebuie să depăşească 25-30 cm în înălţime, iar baza sa să acopere bine tufa.
Trandafirii semiurcători şi urcători vor fi supuşi aceluiaşi tratament, respectiv li se va face muşuroirea ramurilor de la bază. La aceste categorii de trandafiri, muşuroiul poate fi făcut mai înalt (40-50 cm) şi mai larg la bază.
a trandafirii cu trunchi şi coroană, în funcţie de elasticitatea truncl lui, li se pot aplica două metode de protecţie.
La prima metodă, în cazul când trunchiul plantei se îndoaie cu uşurinţă, coroana este îngropată în pământ într-o groapă de
20-25 cm adâncime şi cu lăţimea egală cu cea a coroanei. Pentm stabilitate, baza coroanei este fixată de sol cu ajutoml unui cârlig. Aplecarea trunchiului şi fixarea bazei coroanei este o operaţie delicată şi trebuie făcută cu multă atenţie, pentru a se evita mperea trunchiului sau desprinderea coroanei de la punctul de altoire. Acoperirea coroanei se face după ce aceasta a fost curăţată în prealabil, ca şi în cazul tufelor celor pitici şi strânsă cu rafie sau răchită, în cazul când are un volum prea mare. Acoperirea se face tot cu pământ uscat şi afânat. Muşuroiul ce se formează la acoperire nu va depăşi 20 cm, ţinând seama că o parte din coroană este îngropată.
A doua metodă se aplică când trunchiul a atins o grosime care nu îi mai permite îndoirea. In acest caz, ramurile coroanei sunt împachetate cu fân, paie sau frunze uscate, apoi coroana este învelită cu materiale uşoare prin care să poată să pătrundă aeml (pânză de sac, porţiuni de rogojină etc). învelişul se leagă la baza coroanei, cuprinzând şi punctul de altoire. In timpul iernii, învelişul coroanei va fi controlat periodic pentru a nu fi desfăcut prin dezlegare, mperea învelişului sau îngreunat prin depuneri de zăpadă. în acest din urmă caz, pentm a evita o îndoire sau o eventuală rupere a trunchiului, este bine ca trandafirul şi în timpul iernii să fie protejat prin tutorare, care tutore dacă este plasat în partea nordică a trunchiului constituie im element de protecţie contra viscolului (fig. 1.1)- vezi CAP. I.
în iernile cu ninsori abundente, când stratul de zăpadă a atins grosimi mari, trandafirii pitici trebuie aerisiţi.
Aerisirea se face cu ajutorul unei vergele, cu care se străbate învelişul de zăpadă şi muşuroiul până în zona coroanei, creîndu-se astfel culoare de aerisire.
La mijlocul lunii martie, dacă timpul permite, sau către sfârşitul ei, trandafirilor li se înlătură muşuroaiele sau învelişurile făcute în toamnă. Iernatul este suportat bine numai de trandafirii care au tulpini şi ramuri puternice, bine lemnificate, adică cei care au terminat procesul de creştere şi dezvoltare şi au intrat în starea de repaus.
Pentru trandafiri nu sunt atât de periculoase gerurile uscate, cât umiditatea care provoacă mucegăirea, putrezirea şi în final distmgerea planteior.
Muşuroirea bazei tulpinii mai este necesară şi la alţi arbuşti de ornament, cum ar fi hortensia, bujorul, rododendron ş.a.
In afară de muşuroirea bazei tulpinii, o altă metodă de protecţie a plantelor contra îngheţului este protejarea coroanei.
In afară de trandafirii cu trunchi şi coroană. învelirea coronamentelor se practică în tinereţe şi la alte plante. Astfel, unele specii de Magnolia, când sunt plantate în regiuni cu ierni aspre şi prelungite au nevoie să fie protejate prin învelirea coroanei. Această operaţie este cu atât mai dificilă, cu cât volumul coroanei este mai mare. învelirea se face cu rogojini sau prelate, după ce în prealabil s-a făcut o reducere a volumului coroanei prin strângerea şi legarea ramurilor între ele, şi nicidecum prin tăiere. Ţinând seama că ramurile de Magnolia sunt casante, atât operaţia de strângere a acestora cât şi învelirea coroanei, trebuie să se facă cu răbdare şi atenţie.
In timpul iernii, învelişul va fi controlat, curăţat de zăpadă sau chiciură, pentm a nu produce presiuni asupra ramurilor din interior, care ar putea să se mpă. Alte plante arbustive foioase care suferă din cauza gemlui, dar care datorită creşterii lor târâtoare nu pot fi protejate prin muşuroire sau învelirea coroanei, vor fi ferite de îngheţ, brume etc., prin acoperirea lor cu un strat de frunze uscate sau cetină de brad.
Grosimea învelişului variază în funcţie de regiuni, sensibilitatea plantei şi natura materialului cu care se face acoperirea.
b) Accidente climatice
Prezenţa brumei. Speciile de plante care au o dezmugurire timpurie suferă adesea din cauza bmmelor. Pentm a preveni pagubele produse de aceasta, iama se va aduna zăpadă cât mai multă în jurul trunchiurilor plantelor. Primăvara, zăpada, prin topirea ei lentă, ţine solul rece şi întârzie dezmugurirea.
Zăpada. Plantele foioase sempervirescente (veşnic verzi) şi răşinoasele suferă pagube însemnate din cauza zăpezii ce se depune pe coroanele lor şi care nu este îndepărtată imediat, îndepărtarea zăpezii se face cu uşurinţă dacă folosim o şipcă care are la vârful ei montată o paletă-evantai, confecţionată din fibre flexibile din material plastic sau nuiele. Flexibilitatea acestei nuiele-evantai, va asigura înlăturarea zăpezii fără să producă rănirea ramurilor. înlăturarea zăpezii imediat după depunerea sa, când este încă afânată, este o lucrare de întreţinere de mare importanţă şi orice întârziere în executarea ei poate produce pagube imense, în special coniferelor, distnigându-le vârfurile şi ramurile sau chiar frângându-le trunchiurile. Aceste pagube sunt de nerecuperat şi pot duce la mutilarea sau pierderea totală a unor exemplare unice, de mare valoare decorativă.
Fonnele columnare sau piramidale de foioase cu frunze persistente cât şi cele de răşinoase, suferă de asemenea, din cauza poverii zăpezii.
Ca atare, aceste fomie predispuse la dezbinarea sau mperea ramurilor se protejează prin legarea coronamentelor. Legarea se face cu sfoară, începând de jos şi mergând în spirală până la vârf. Legarea prea timpurie sau întârzierea dezlegării coroanelor în primăvară, vor avea consecinţe asupra aspectului decorativ al plantelor, deoarece produce uscarea unor părţi a frunzişului din interior şi apariţia de goluri în coroane.
Primăvara devreme, odată cu topirea ultimelor zăpezi şi dispariţia pericolului de îngheţ, se va proceda la desfacerea muşuroaielor şi dezgroparea sau dezvelirea plantelor care au fost protejate în timpul iernii.